love at paris


photo Jean Lariviere

Robert Doisneau

Denis Piel

Bern Stern

 

Strani amori, fragili
Prigioneri, liberi
Strani amori che non sanno vivere
E si perdono dentro noi…

Ne pierdem in sentimente si in ceea ce vrem. Dar stim oare a ne pierde cu adevarat in cineva? Stim sa recunoastem cerul in ochii celui de langa noi? Si stim ce sa facem atunci? Stim sa riscam? Si sa fim?

Imi era dor de Edith Piaf… Le bleu de tes yeux ma emotioneaza de fiecare data cand o ascult

M-am trezit mai devreme si am ascultat zgomotele dimnetii la malul apei. M-am simtit libera in linistea amortita, libera in imbratiarea stransa a iubitului meu, libera cu mine insami. I-am spus te iubesc nu pentru cum ma simt cand sunt cu tine, ci pentru tine insuti, pentru omul care evolueaza si stie sa traiasca atat de frumos, pentru linistea din jurul tau, pentru visele tale, pentru modul in care stii sa surprinzi clipele, sa le capturezi si sa le imortalizezi pe vecie in fotografii. Multi cred ca cei din jurul lor nu pot fi fericiti de unii singuri. Ca au nevoie de o proptea sa poata merge. Sau ca au nevoie de o mana sa poata avea incredere. Mie mi se pare fascinant cum iubirea ma invata in fiecare zi sa fiu fericita in doi,la fel de mult cum sa fiu fericita si de una singura. Ascultand cantece portugheze si gustand din pepenele galben, am invatat sa fac gropite atunci cand rad.

miros de leandru mi-a ramas pe piele….miros de ploaia de sambata dupa-amiaza…miros de strazile Lipscanilor pustii…miros de tine, ghemuit langa mine intre cearceafuri

Asa ma trezesc dimineata. Asa imi beau cafeaua. Asa ascult muzica. Asa citesc. Asa visez cu ochii deschisi. Asa iubesc…nu haotic, ci sigur. Desi modul in care oamenii reactioneaza in fata iubirii este acum fie dramatic fie neutru..

There’s an ordinary world, somehow I have to find

Next Page »