reflectii nebune ale sufletului


Cred ca azi suntem mai fricosi decat atunci cand eram copii. O cazatura nu ne mai cauzeaza doar o julitura la genunchi. Multora ne e teama ca acea julitura se cicatrizeaza in interior. Marea majoritate insa, nu depaseste momentul. Ramanem prinsi in clipe. Clipele sunt lipite in albume. Iar albumele sunt uitate in sertare. Temerile pe atunci doar umbre imaginare vindecate prin noptile cu lumina aprinsa – nu mai au forma, nu mai au nume si nu mai apar doar noaptea. Ziua nu te ajuta sa aprinzi lumina ca sa poti dormi. Iar daca nu stii exact de ce anume trebuie sa fugi, cum recunosti momentul in care trebuie sa te feresti? De fapt…acum ne place sa definim totul. Emotiile, starile prin care trecem, temerile, chiar si iubirea. Ne place sa punem clipele in pionezele cuvintelor si sa le agatam. Dar uitam elementarul. Acel firesc pe care il stiam atunci cand eram copii si ne era mai usor sa trecem de la un pas la altul, invatand cate o lectie la timpul ei.

Advertisements

Scafandrul are un costum greoi. Ii tine trupul imobilizat in adancuri. Il impiedica sa-i imbratiseze pe cei dragi. Ii ingreuneaza bataile de aripi.

Fluturele din interior se zbate. Constient si adesea scarbit de starea sa. Cu varfurile aripilor roase de lumina prea puternica careia incearca sa se expuna pentru o resuscitare.

El vede lumea altfel din ipostura de prizonier al propriului sau trup. Invata sa fie cu adevarat viu. Invata ce parte din fiinta sa traia inainte, se indragostea, uita, ierta. Pe rand, amintirile se sfarama in cioburi de sticla taioasa care il lasa sa reactioneze abia acum asupra imaginilor distorsionate din minte.

Gaseste si raspunsul la intrebarea : de ce trebuie sa murim?

S-au spus multe despre Jean-Dominique Bauby si opera sa. D. mi-a luat ieri cartea de la Carturesti si am reusit s-o “ingurgitez” in cateva ore. Dupa care am tinut buzele stranse, pleoapele inchise, lacrimile in interior : http://www.carturesti.ro/?p=409

Simt nevoia sa las timpul sa treaca pana sa vad si filmul, cu toate ca am citit totul despre modul in care e regizat si cum e folosit scenariul. Pur si simplu simt nevoia sa mai privesc putin din interior, inainte de a ma agata de nuantele diferite pictate pe aripile bietului fluture. Un fluture ca un plans de vioara.

Ai privit vreodata copiii
Intr-o “invartitoare”?
Ai ascultat zgomotul ploii
Cand cade pe pamant?
Ai urmarit vreodata zborul neregulat
al unui fluture?
Ai observat apusul soarelui?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu dureaza mult.

Iti trece fiecare zi in zbor?
Cand zici “Cum te simti”?” “Ce mai faci”?”
Asculti raspunsul?
Cand ziua se sfarseste
Te intinzi in pat
Cu sute de intrebari succesive
Ce iti trec prin cap?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu dureaza mult.

I-ai spus vreodata copilului tau,
O sa facem maine asta?
Fara sa-ti dai seama de dezamagirea lui,
pentru ca erai grabit/a?
Ai pierdut legatura cu o prietenie buna ce apoi a
incetat
Pentru ca tu nu aveai niciodata timp
Sa suni si sa spui “Buna”?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu dureaza mult.

Cand alergi asa de repede pentru a ajunge undeva
Pierzi jumatate din placerea de a merge.
Cand esti preocupat/a si alergi toata ziua,
Este ca si un cadou niciodata deschis… Aruncat.
Viata nu este o cursa.
Sa o iei mai incet…
Asculta muzica
Inainte sa se termine cantecul. 

Am primit tag de la Shirina, in care ar trebui sa scriu 8 lucruri despre mine. Am incercat astfel sa imi schitez personalitatea oarecum :

  1. Ma atrag personalitatile dificile, ma fascineaza complexitatea sufletului uman si atrag persoane din zodia fecioarei in viata mea constant – zodie dificila dar care ma echilibreaza teribil.
  2. Scriu pentru a-mi exprima emotiile, citesc mult pentru a mi le descoperi, vorbesc despre ceea ce simt pentru a le creiona cat mai perfect, iubesc pentru a le colora.
  3. Incep zeci de carti si zeci de filme din aviditatea mea de a nu pierde nici o clipa si a cuprinde cat mai multe deodata.
  4. Sufar de frica acuta a timpului care trece prea repede din punctul meu de vedere si intensitatea cu care imi traiesc viata si iubirea face rau cateodata…mie sau celor dragi mie. De aceea poate iubesc atat de mult fotografia ca arta…pentru am senzatia ca asa pot surprinde viata si nu o las sa moara.
  5. Cred in iubirea aceea care vine o data in viata, in suflet pereche si in destinul unei iubiri – si ma consider extrem de norocoasa ca mi-am gasit aripa care sa ma completeze.
  6. Sunt timida si cu greu comunic daca nu cunosc o persoana.
  7. Imi place rock-ul, am avut multi prieteni care faceau parte din formatii de hard rock si black, ma relaxeaza genul asta de muzica atunci cand sunt agitata sau cand sunt foarte entuziasmata (la extreme).
  8. Ador teatrul sub toate formele lui.

Nu il dau mai departe ca de obicei…sper ca nu e bai.

she_will_be_loved_by_princess_of_shadows.jpg

Danseaza un balet nemiscat. Si are nevoie sa fie vindecat. Ca sa poata dansa pe varfuri si nu doar in imaginatia lui. Hmm..de ce ea isi ia mereu un alter-ego masculin? poate pentru ca prea multa feminitate ii da senzatia de vulnerabilitate si fragilitate. Si cand isi uita slabiciunea, isi poate digera mai bine imaginile decupate din carti de basme. Si le decupeaza cu atentie, o face la fel cum o facea cand era copil. Decupeaza chipuri, decupeaza scenarii intregi, apoi adauga nuante, adauga cuvinte. Nu s-a gandit decat o data sa porneasca totul pe foi albe, goale, nude, fara suflet. Sa le insufle o inima, o emotie. O, nu…ea sau el dansa cu talpile pe podeaua rece. Ii placea sa-i simta raceala. Cu toate astea, nu s-a gandit niciodata sa experimenteze si altceva. Decat in interior. Of, la naiba! Ii voi rupe in bucatele paginile asupra carora a meditat atatia ani. Pentru ca traieste prea mult in zgomote de foarfece si in pasteluri inca umede, in draperii catifelate trase. Va ramane goala cu draperiile date la o parte. Poate se va bloca, poate se va impiedica, poate va amuti in fata luminii. El sau ea? Amandoi. Apoi unul din ei va construi un zid in jur ferindu-se de ceilalti. Iar celalalt nu se va mai lupta cu sine. De ce nu impreuna? Pentru ca balanta nu isi gaseste echilibrul decat intr-un plan al vietii sale. Tu esti balanta? Eu am ascendent in leu. Inca mai astept sa am trasaturile acestuia. Iti astepti puterea? Nu, puterea e in mine….mi-o rontzai adesea si o acopar cu penelul, dar e acolo.Atunci ce mai astepti? Nu stiu inca. Dar voi descoperi.

“Oamenii de pe meleagurile tale cresc cinci mii de trandafiri intr-o singura gradina si tot nu gasesc ceea ce cauta…Si totusi ceea ce cauta ei ar putea fi gasit intr-o singura floare sau intr-un strop de apa…Ochii insa sunt orbi.Cu inima trebuie sa cauti!”

Paginile albe asteapta sa fie scrise. Sunt albe si te dor degetele atingandu-le goliciunea. Sunt in fata ta si te grabesc sa iei o decizie, mai multe decizii. De obicei fiecare decizie, fiecare raspuns are o rezonanta pentru viitor. Chiar si decizia de non-actiune.Se spune ca ne creem propria lume si apoi devenim cu totii victima ei. Sunt persoane care ne schimba modul de gandire,directia in care mergem, si partea cea ma ciudata e ca se poate intampla asta de la cine ne asteptam mai putin. Sunt persoane care dispar din vietile noastre, dar care si-au lasat amprenta, incat noi, azi, suntem mai buni datorita lor : http://www.makeadifferencemovie.com/

441c1.jpg

Ne-am ascuns
in sufletul unui copac
Umplandu-ne cu el
Pana la dezradacinare
De sine si de cuib.
Uneori mainile noastre
Se-mpovarau cu frunze
Ne scuturam speriati
Apoi plangeam de dorul lor.

Mai stii cum e
Sa treaca seva
Din cer spre pamant
Prin noi
Asa pe furis?

Priveste in apa
Vezi toporul acela?
si coada lui
E tot din copac, e tot din pamant.
Mai stie sa danseze? Mai stie sa zboare?
penibil?… toporul zburator?
Promit sa nu doara
Mai tare decat putem duce.
Va fi in premiera:
Un topor înfipt în copac,
infrunzit, inflorit,
Gata sa zboare. Pana atunci
Vietuim suspendati
La un tipat distanta de cer. (Saturday April 29, 2006)

Next Page »