Atunci cand iti iei adio de la cineva, vrei sa o faci pastrand fata ta pozitiva cand vine vorba de tras linia si scris concluziile. E involuntar.

Atunci cand iti iei adio de la cineva la care tii, vrei sa o faci pastrand acel fir rosu care te-a legat pe tine de acea persoana. Cumva, vrei sa pastrezi particele din acea persoana inca vii in viata ta. Resuscitand cadrele alb-negru. 

Atunci cand iti iei adio de la o etapa a vietii tale, nu stii exact ce anume vrei sa pastrezi si ce vrei sa lasi deoparte. Si nici cand vei fi cu adevarat gata sa tai “cordonul ombilical”. Te poti forta sa mergi mai departe.

Negarea te ajuta sa iti anesteziezi simtirea, dar nu te poate feri de avalansa gandurilor.

Stii, toamna este o marturie vie ca trebuie sa ne luam adio de la vara. Ne supune unei morti atat de prezente in plansetele de culoare si caldura. Nimeni nu spune ca trebuie sa o acceptam. Dar cu totii stim exact procesul prin care va trebui sa trecem pana a mai simti vara pe chip si in inima. Cateodata apelam la scurtaturi si recurgem la escapade romantioase in afara tarii, sorbind din voluptatea unor clipe readuse la viata. Si cateodata ne razvratim. Ca si cand, paradoxal, ne-am vraji cu iluzii epicuriene.

Insa atunci cand nu vrei sa iti iei adio, iti poti lua ramas-bun.

Advertisements