O zi de carnaval sinistru, patrunsa de umezeala ploii care se incapataneaza sa ma convinga a o accepta printre razele mele de soare. Ducem tratative.

O zi colorata pe malul careia s-au schimbat multe pietricele si cochilii sparte si acoperite de alge verzi.

S-a schimbat chipul celor de pe strazi, culoarea umbrelelor si cuvintele schimbate cu straini ce zambesc. Zambesc crud. Atat de verde, incat ai crede ca ploaia le-a spalat privirea.

S-a schimbat tinta pasilor mei. In doua directii. O desprindere brusca de un prezent care sa nu ma mai duca nicaieri. Sau poate incapatanarea de a crede in carti de colorat.

S-a schimbat decorul. Acum am talpile goale. Scena e un pic mai mare. Iar convulsiile sufletesti tremura intr-un ritm pe care sa-l simt.

In firele de par s-au incalcit cantece, acorduri de chitara in pieptul fragil. S-au incalcit frunzele uscate care fac zgomot atunci cand imi asez tamplele pe margelele rosii. S-au incalcit visele si paginile acoperite de cuvinte ce zgarie timpanul. S-au incalcit degete si buze, profanand puritatea atingerilor talpii. Firele de par s-au ondulat de la ploaie. Si mi-au acoperit chipul. Iar eu, cateodata mica, cateodata departe – m-am simtit in siguranta.

Asa, dintr-odata.

Advertisements