Astepta sa se scuture firele de nisip. Sa le ia vantul. Asa cum i-a luat in taina esarfa de matase. Astepta parca sa se scuture visele sub cerul ingrozitor de albastru si senin. Astepta metroul catre o destinatie cu un nume greu de pronuntat. Nu asta facem de obicei? Asteptam. In gand. Pe buze. In vis. Odata cu pasii. Cand ni se scurge apa pana adanc in rinichii atat de dependenti de ea. Astepti un sfarsit la fel de febril ca atunci cand stii sigur ca vine un inceput. Si zambesti ironic celor care cred ca firele de nisip se scutura de pe haine sau se spala odata cu tesatura la masina. Pentru ca tu stii mai bine ca ele raman. Si zgarie retina cu vise alb-negru.

Advertisements