Varatice simtiri imi trec prin vene. Si le sugrum auzul. Le suspin. Intr-un firesc doliu al cugetarii prin care trecem cu totii. Unii mai putin constienti. Toti mergand mai departe lasand firimituri din suflet in urma.

Trece vara cu un surd strigat dintr-un film vechi. Si odata cu ea trec amintirile ursuze care au lasat vanatai si tatuaje venelor albastre. Trec clipele dezlegate de conventiile sinistre din privirile goale ale trecatorilor. Trecatori care nu se mai tin de mana pe strada. Noi tinandu-ne tot mai aproape.

Ma trezesc dimineata ghemuita, cu cearceaful mototolit in jurul nostru. Imi e frig. De data asta si fizic. Imi e foame. De data asta si emotional. De parca a trecut o vesnicie. Privesc inapoi tot mai rar. Si in mine tot mai des.

Mi-e dor de noi adesea. Regasindu-ma tot in noi. Cu alte valente. Cu alte culori. Ne-am schimbat de acum trei luni. Drept multumire, mi-ai adus infrigurat un cadou care sa-mi parfumeze interiorul corpului. Fara sa stii cat de mult inseamna pentru mine.

A venit toamna.

Advertisements