Filmul de aseara de la Studio a fost revelatia cea mai mare din ultima vreme…

Auf der anderen Seite (The edge of Heaven) in regia lui Fatih Akin a fost coplesitor si presarat cu multe simboluri religioase si (inter-)culturale care m-au coplesit sufleteste…

…povestea coexistentei turcilor si germanilor intr-o europa intr-o continua schimbare

…povestile inabilitatii oamenilor de a trai impreuna prin valoarea acordata intimitatii si controlului (cu cat se mareste orizontul, cu atat se produc alunecari din logica)

…mesajul politic (intr-un moment cheie, in care Turcia e aproape de aderarea la Uniunea Europeana) e intrupat de personajele “furate/eliberate” din patria lor, personaje care se eticheteaza asa cum o face de exemplu “profesorul turc de germana, care preda la universitatea din Germania” sau “prostituata turca din Germania”.

…moartea vazuta ca si izbavire si reconciliere (simbolul religios al sacrificarii fiului din credinta pentru Dumnezeu, ca incercare religioasa –> simbol care vine intr-un moment cheie al filmului)

…experienta acestui film atrage intr-o panza de paianjen si prin titlurile literare date fiecarei sectiuni din filmul bine structurat.

…speranta unei rezolvari ramane pana la sfaristul filmului

…imaginea finala e ca un testament al rezistentei si rabdarii: reconcilierea nu vine atat de simplu, ranile si cicatricile trecutului se pot vindeca nu prin simple schimbari de atitudine, ci printr-o mixtura de evenimente care schimba viata (moartea unei fiice determina mama sa se regaseasca pe aceeasi pasi) si prin trecerea timpului.

Imagine I’m a painter, and we speak more about the background of the paintings than the foreground of the paintings, or we speak about the framing but not about the painting (Fatih Akin)

Advertisements