Zilele astea m-am pierdut prin orase, pe carari de munte si prin zeci de emotii si vise. M-am regasit intr-o gara si am revazut un castel, am mirosit un aer de padure pe care il miroseam cu altcineva. Diafilme vechi, fara cuvinte, fara sunet. Suprapuse pe momente din prezent. Sentimente diferite. Oarecum contadictorii.

…vorba unui cantec.

Older chests reveal themselves
Like a crack in a wall
Starting small, and grow in time
And we all seem to need the help
Of someone else
To mend that shelf
of too many books

Stii, nu pot sa nu ma intreb de ce ma prind cu degetele de firicelele de nisip pastrate cu grija de-a lungul anilor. De ce le capturez in interiorul pumnilor stransi si de ce perele se simt pe limba precum nisipul in palma ?

Zilele astea am fost tacuta si pleoapele nu m-au lasat sa opresc diapozitivele.

Advertisements