Libertate interioara. Colorata cu polen si cu atingerile noastre.

Evadare in bratele celui iubit, fara teama ca vei cadea precum o piesa de domino in momentul in care el paseste in alta directie.

Intoarcere la acelasi om si zbor in interiorul relatiei, un zbor fara aripi, un zbor al trupului, al mintii si mai ales al sufletului.

Sa stii ca poti vedea pasii pe nisip. Pasii acoperiti de vant si valuri.

Sa nu iti fie teama. Ci sa fii tu insuti, fara sa rupi bucati din tine si sa cosi altele in loc, cu ata de alta culoare.

Usor, pur si cu inima deschisa. De mana. Doi. Unul singur.

Sunt recunoscatoare iubirii pentru ca ma lasa sa fiu eu insami, pentru ca ma lasa sa zbor, ma ocroteste si ma invata, ma linisteste si ma coloreaza atunci cand sunt alb-negru precum clapele pianului.

Si crestem impreuna. De la radacina pana la frunzele verzi care ies in fiecare zi.

Advertisements