In Londra ploua cand am plecat. Am gasit in geanta brodata o revista literara pe care o incepusem in avion, pe care am cumparat-o din Amsterdam, de la o librarie mica si cocheta de langa statia de autobuz (in fotografia de mai sus).

Avea semnul lasat la pagina 17.

Acolo scria :

Life is a process of becoming, a combination of states we have to go through. Where people fail is that they wish to elect a state and remain in it. This is a kind of death. ” (Anais Nin)….

Si avionul a decolat. Asa, pur si simplu. Lasand in urma un evantai de amintiri si emotii pe care le-am interiorizat si exteriorizat intr-un joc frumos si sincer intre mine si lumea din jur, cu care nu am interactionat ci careia imi place sa cred ca i-am apartinut.

Crestem, devenim, acumulam. Suntem.

Departe unii de altii. Niciodata aproape.

As vrea sa cred ca umanitatea din unii si amintirile frumoase mai inseamna ceva si mai aduc oamenii inapoi. Daca nu…eu oricum invat in fiecare zi sa-mi iau ramas-bun.

Advertisements