Mica mea teorie de descoperire a fericirii a inceput in Londra.

Vizitand-o pe Janice in Turnham Green (un cartier cochet din Chiswick), am avut ocazia sa vorbesc despre asta, la un ceai verde in Gravy. Din parculetul de langa restaurant puteam vedea avioanele indreptandu-se catre directii la care visam, chicotind. Aveam o ciudata senzatie de libertate. Usor ireala. Ea este profesoara de pictura la Scoala de Arta. A pictat propria ei libertate si si-a expus operele candva. Dar atat. Mi-a spus ca libertatea nu e departe, dar ca a facut greseala sa creada asta atunci cand trebuia sa priveasca langa ea.

Am ajuns in micul meu apartament inchiriat pe Glouster Road. Si ma simteam oarecum usurata ca nu resimt sufocarea improscata de locuri & oameni. En garde mereu. Asa am fost noi invatati. Iubind fie agitatia, fie linistea, dar neinvatand niciodata sa fim linistiti in mijlocul agitatiei, sau entuziasti in mijlocul linistii. Pretinzand. Pretinzand ca suntem bine si ca suntem stapani pe propria noastra fericire.

Ma linistisem departe de oras. Privind apusul rosu pe apa. Fusese o zi mult prea calduroasa. Cumparasem multe carti din libraria din Notting Hill. Vorbisem deja cu iubitul meu la telefon. Urma sa ma duca la Picaddilly dupa ce se termina vernisajul. Ma pregateam sa scriu. Ma pregateam sa fiu libera, neconstientizand ca eram deja atat de libera.

Advertisements