Spun ca mi-as dori sa imi petrec o viata in acele locuri. Si ca imi place sa fiu straina printre straini.

Ciudat, nu?

Adica, atunci cand am fost in Maroc, ne-am pierdut si unul de altul prin bazarul din Rabat. Eu eram fermecata de haik-uri din matase si ma imprietenisem cu Iunes…un copil de 2 ani, pierdut si el prin multime, ca si mine.

O alta lume. Un alt loc. Un alt spatiu. In adolescenta, fascinata de pirati, de corsari si de cartile lui Jules Venre si Alexandre Dumas, ma visam pe urmele lor pe coasta mediteraneana a Africii, dar si in Tortuga, undeva in Canare, pe coasta atlantica.

Ma pierd usor de lumea cinica din jur, care nu mai crede in valorile cele mai simple, care nu mai recunoaste iubirea, care nu mai spera, nu mai viseaza…ci isi contorizeaza viata.

Ma pierd pentru ca asa prefer. Asa cred eu ca e mai bine. Sa stau departe decat sa fiu fortata sa zambesc fals sau sa nu ma simt libera sa fiu eu insami.

Oricum nici unul din acesti oameni nu-mi duc dorul atunci cand lipsesc.

Sunt intr-o librarie Waterstones. Si m-am pierdut printre carti. Mi-am legat parul caramelizat de soare intr-un coc si pistruile parca ma aseamana lui Becky din aventurile lui Tom Sawyer. Iubitul meu roscovan seamana cu Huck. Ne zambim complici.

Nu vorbim, dar ne suntem aproape.

Advertisements