Atata vreme cat sta departe de sufletul pereche, are puteri supranaturale de super-erou. Este invincibil, nu poate fi ranit de nici un fel de arma.

Cand se apropie de ea, puterile ii scad, poate fi ranit, poate muri….devine uman.

Intreaga ratiune atunci cand au fost creati a fost sa poata duce o viata normala de om in cele din urma, sa poata imbatrani si muri in cele din urma.

El alege sa fie departe de ea, ca sa-i salveze viata.

O pespectiva ireal de adevarata in Hancock. Mereu am crezut ca tocmai sensul vietii e sa iti gasesti perechea, care sa iti ofere putere de super-erou si care sa te completeze. Inca simt asta. Insa intreaga filosofie a filmului se concentreaza pe puterea & libertatea interioara a priori libertatii in doi. Nu exclude nici fericirea in doi, dar puterea adevarata e subminata atunci cand decizi sa nu mai fii de unul singur.

O amuzanta trecere in revista a mitului de super-erou in prima parte a filmului. O profunda evolutie interioara pe parcurs. Un final cu doua taisuri, desi previzibil.

Advertisements