Astazi miroase a soare in parul meu rece si moale. Miroase a praf de vise si a colturi rupte de stele fragile si palide.

Mi-e dor sa hoinaresc, mi-e dor de mirosuri. Mi-e dor sa ma pierd. Previzibilitatea firii umane ma lasa rece.

Vreau sa-mi implamantez degetele in sufletul acestui oras. Si sa-l iubesc prin interior, sa-i patrund in vene si sa-i aud inima.

La coltul cafenelei, doua pisicute de jucarie plutesc deasupra capetelor celor ce trec. Putini sunt cei ce le observa. Dar ele exista.

Miroase a soare si a apa. Miroase a libertate cruda.

Advertisements