Era un cal azi in parcul unde ma lasa tramvaiul la munca, azi dimineata. Nemiscat. Prima oara am crezut ca e o gluma.

O fetita, in rochita alba de batist…statea pe iarba langa el. Iar eu am crezut ca visez.

 

Un ceai rece. Cu lamaie. Cred ca nu i-am simtit gustul, pentru ca mi-am trecut in fuga limba peste buze si m-a uimit faptul ca erau reci. Ciresele mari par de plastic. Si crinul rosu din geam nu s-a mai ofilit.

 

Sa recunosc setea, sau sa imi amintesc aroma ierbii proaspat cosite din parc.

 

Dar intotdeauna sa ma opresc in fata miriadei emotiilor si sa incerc sa ma bucur de gustul lor.

Advertisements