Era un cal azi in parcul unde ma lasa tramvaiul la munca, azi dimineata. Nemiscat. Prima oara am crezut ca e o gluma.
O fetita, in rochita alba de batist…statea pe iarba langa el. Iar eu am crezut ca visez.
Un ceai rece. Cu lamaie. Cred ca nu i-am simtit gustul, pentru ca mi-am trecut in fuga limba peste buze si m-a uimit faptul ca erau reci. Ciresele mari par de plastic. Si crinul rosu din geam nu s-a mai ofilit.
Sa recunosc setea, sau sa imi amintesc aroma ierbii proaspat cosite din parc.
Dar intotdeauna sa ma opresc in fata miriadei emotiilor si sa incerc sa ma bucur de gustul lor.
Virgin state of mind 
June 24, 2008 at 1:10 pm
^_^ asa da dimineata 🙂
June 24, 2008 at 1:12 pm
daca aveam aparat foto bun, as fi imortalizat momentul..dar se pare ca o sa avem unul vara asta, asa ca nu pot decat sa ma bucur in continuare de dimineti 🙂
June 24, 2008 at 1:45 pm
eeeh… dar mai conteaza si ce simti… si parca’ti vine cateodata sa imortalizezi momentul doar in interiorul tau :)… he he he… ce egoist suna :)…
PS: si dupa ce o sa ai aparatul poti sa te bucuri de dimineti 😛
PS2: ma bucur pt tine 🙂
June 24, 2008 at 1:58 pm
Da, in cazul asta inseamna ca sunt o egoista foarte mare, pentru asta obisnuiesc sa fac de cand ma stiu, sa imortalizez clipe in interiorul meu…
PS: am vaga banuiala ca aparatul va intra in posesia si mai egoista a prietenului meu, care e pasionat de fotografie
PS2: multumeeeeesc1 🙂
June 24, 2008 at 2:14 pm
eeeeeh…. poi cum? ca domnu’ blog ne descrie momentele si noua :P… ne infruptam si noi din ele 😀
PS: cu atat mai bine :)… ca va trebui sa lupti sa imortalizezi momentele… hi hi hi… :D… da sunt convins ca ti;l va lasa si tie 😛
PS2: cu placere… he he he… ce m;am mai bucurat si yo cand mi;am luat primul aparat :D… hi hi hi…
June 24, 2008 at 2:41 pm
In blog nu pun nici un sfert din ceea ce simt…e mai mult ca o poleiala pe care simt nevoia sa o exprim.Dar te asigur ca bucata mare de ciocolata imi ramane mie 😉
PS: da, mi-l lasa si mie dupa ce fac un curs…cred 😛
PS2: la Dan nu e primul aparat…acum insa face rost de unul mult mai bun si..mai nou…pasiunea lui e foarte veche.. 🙂
PS3: o zi mumoasaaaaaaaaaa !!
June 24, 2008 at 2:56 pm
ahaaaa…. las ca tot e bun… macar mai e o speranta… hi hi hi… nu e asa mare egoismu’ 😛
PS: poi sa faci ca ai si unde in bucuresti 🙂 (sper ca n’am gresit orasul 🙂
PS2: he he he… si mai bine atunci… ca e si mai mare bucuria… sic!!! poi daca nu e primul… poa sa ramana actualul numai al tau… nu? ;))… ca yo asa am facut… moooaama sper sa n’o incurc acum ca venii cu ideea asta 😀
PS3: idem 🙂
PS4: :))))) numai asa… ca;s curios cate PS’uri mai putem adauga :)))
June 24, 2008 at 3:01 pm
Nu ai gresit orasul…ma simt ca acasa aici, desi nu mi-e oras natal…eu sunt fata apelor, cum imi spunea o prietena…m-am nascut pe malurile Dunarii, in Galati, si aici stau intre 3 lacuri.. 😛
Dap, impartim pasiunile de obicei..si daca nu, invatam sa facem asta 😉
Uite ca nu am in sange nevoia de a “depasi” in vreun fel…oamenii sau numarul PS’urilor…asa ca las loc liber de gandit…poate facem echipa candva, cine stie 🙂
June 24, 2008 at 3:23 pm
in sfarsit cineva caruia ii place Bucurestiul… eeeh… felicitari 🙂
si atitudinea winner-winner e castigatoare intotdeauna ;)…
mai stii ce ne rezerva viitorul?
PS: da yo ma jucam cu PS’urile :P…. acu ai stricat jucariile… of of of :))))
June 24, 2008 at 3:28 pm
La mine a fost alt context prin care am ajuns sa-l iubesc si sa ma agatz de el ca de o scapare (spun el, dar poate totodata sa fie si ea, poate bucurestiul e de gen feminin, ptr ca e mult prea capricios si are si multe accesorii inutile, dar si multa poezie)…din pacate am trecut printr-o drama la vremea aceea.
Daca vrei jucarii si jocuri, eu sunt gata sa infiintam un club…
Si da…viitorul suna bine… 😉
June 24, 2008 at 3:36 pm
si din fericire drama a trecut 🙂
un club de jocuri si jucarii 🙂 chiar ca viitorul suna bine… ;))eehhh… da pot sa zic ca viitorul arata bine? ca yo nu aud prea bine… si daca nu;mi dau seama cum suna? 😀
sunt deschis 🙂
June 24, 2008 at 3:48 pm
Daca nu-ti dai seama cum suna, ai rabdare si-ai sa intelegi…
Di daca nu-ti dai seama cum arata, traieste-ti prezentul cat mai bine, bucura-te de lucrurile care inca nu au disparut, de locurile inca nedistruse de razbunarea naturii si de oamenii care inca iti sunt alaturi…si bucura-te de ceea ce simti…viitorul il pictezi cum vrei tu.
Da, din fericire drama a trecut…oameni au ramas “marcati” pe vesnicie si eu m-am schimbat radical…
June 24, 2008 at 4:07 pm
da… da… rabdare… rabdare… rabdare… si totusi is agitat hi hi hi… si nu prea am rabdare de obicei… dar o sa invat s’o gasesc… si apoi o sa inteleg…
te;ai schimbat radical… dar nu e rea schimbarea :)…
din pacate… voi lipsi o vreme… asa ca va doresc o seara faina 🙂 si racoroasa :)))… am auzit ca traiti la temperaturi ridicate acolo 🙂
PS: mi;a facut placere ca de obicei sa trec pe;aici 🙂
June 24, 2008 at 4:14 pm
nici eu nu am rabdare…asta e, sange latin ne curge prin vene.. 😛
nu stii cum eram inainte ca sa stii daca e buna/rea schimbarea 😉
supravietuim, supravietuim, suntem niste luptatori…
o seara faina si tie!
PS: multumesc mult ca de obicei! 🙂
June 25, 2008 at 9:25 am
“supravietuim, supravietuim, suntem niste luptatori…”
sau… suntem o armata de visatori… 🙂 cum a zis altcineva…
incepe o noua zi… cu o noua dimineata… buna dimineata alba ca zapada.. sa ai o zi frumoasa 🙂
June 25, 2008 at 9:30 am
fiecare are perspectiva lui despre viata si despre fericire…in functie de cum percepi tu lucrurile esti fericit sau nu…
sa ai si tu o zi frumoasa! 🙂