Ma asteptam sa stiu. Toti ne asteptam sa stim. Multi dintre noi chiar stim, altii inca bajbaim pe intuneric intr-o camera fara prize, fara intrerupatoare de lumina. Doar geamuri. Multumindu-te doar cu ciclul normal noapte-zi. Fara nevoia de a controla. Acceptand faptul ca nu poti trage luna de urechi si nici nu poti aduna stelele in sac. Si te inchizi in casa, lipai cu talpile goale pe gresia rece. Bei o bere. Si iti rezervi dreptul de a fi singur.

 

Eu ma asteptam sa stiu. Toti ne asteptam sa stim. Sa stiu ca ma pot impiedica de cablul de la fierul de calcat. Sa stim ca ceata de dimineata formeaza roua pe frunze.

 

Eu ma asteptam sa stiu, candva. Ce vreau sa fac. Si sa si pot face sacrificiile necesare. Sa pot renunta pentru o pasiune. E mai greu sa renunti la ceea ce faci cu inima.

 

Toti ne asteptam sa stim unde ne aflam.

 

Dar vezi tu…e ca un joc de crichet. Cateodata regina organizeaza jocuri de crichet cu flamingo roz si cu arici pe post de mingi.

Advertisements