Am decis sa nu mai beau cafea.

Pentru ca imi provoaca dor.

Imi provoaca greata dimineata, inainte de rasarit si pe urma imi violeaza venele cu pulsatii ireale.

Vreau sa vad daca fara ea, mai pot iubi la fel o zi, si-i mai pot vedea culorile cu acelasi entuziasm semi-transparent.

Am decis ca, in loc sa-i sorb amareala privind cerul, as putea sa zabovesc mai mult sub dus, adulmecand arome de trandafir, sau de mandarina.

Sau as putea lua bicicleta si respira aerul proaspat din parc.

M-am decis sa renunt la lucrurile care-mi fac rau, la oamenii care sunt vampiri-energetici sau care nu sunt “langa mine” in adevaratul sens al cuvantului. Asa..pur si simplu. Asa cum renunti sa bei o cafea pentru ca e prea amara pentru inima ta. Sau asa cum alegi sa-ti schimbi traseul de la munca catre casa.

E o decizie pe care o iei pentru tine. Pentru o viata cu mai mult aer si mai putine ganduri negative.

Pastram balastul emotional in noi si-l caram, intocmai unui bagaj greu. Il caram cu noi chiar si atunci cand zambim fericiti. Pentru ca suntem cu gandul in alta parte, ne framanta altceva.

Pastram alaturi de noi oameni, si suntem constienti ca ei nu sunt de fapt “langa”. Dar din diverse motive, alegem sa ne ingreunam drumul. Poate pentru ca ne e teama sa ni-l continuam singuri. Poate pentru ca suntem lasi.

O cafea dimineata poate bea oricine. Insa o dimineata fara cafea e ca atunci cand faci dragoste, incet, lenes, tandru. Si in al doilea caz, pasiunea e mai intensa.

Advertisements