Am vrut sa merg la Piele si Cer ieri, la Teatrul Foarte Mic, insa piesa a fost suspendata. Am ales pe ultima suta de metri sa revad My Blueberry Nights, la Studio (asta inainte sa hoinaresc la Street Theatre, prin Bucuresti). Scenariul destul de slab s-a balansat prin pofta acuta de afine si de romantism . Simplu, insa prin simplitate mi-au ciocanit multe idei la usa. Mi s-a readus aminte de motivul pentru care uneori alegi sa te ascunzi, alegi sa pleci departe de oamenii care iti fac rau pentru ca iti resping iubirea, dar pe care ii iubesti. Cred ca uitasem cat de importanta e o calatorie. Uit repede sentimentul de siguranta care-mi inseteaza buzele, adesea uscate. Am un caiet caruia nu-i umplu paginele. De teama ca nu ma pot deschide indeajuns. Am o iubire mare careia ii fac rau adesea prin “salbaticiunea” instinctuala a emotiilor. Am “role” de filme pe care nu le mai vad. Din lipsa vietii ce-mi anihileaza dorinta de a iesi din cochilie. De ce la sfarsitul zilei, placinta de mere s-a cumparat, iar cea de afine a ramas intacta? Fara motiv. E vorba de alegerile personale pe care le facem. Numai ca uneori nu ne dam seama cat de importante sunt ele, si pe cine afectam luandu-le. Spune-mi, daca nu ai mai tine cont decat de ceea ce simti, ce ai alege acum?

Advertisements