Am fost la Festivalul Filmului European la Cinema Studio si, sambata trecuta, am vazut Hallam Foe (productie britanica).

Nu as fi crezut ca poate avea un impact atat de mare asupra mea. E interesant cum voyeurismul devine nu o modalitate de a scapa de realitate ci singura modalitate de a participa.

E captivant sa vezi mitul lui Oedip reeditat in atractia lui Hallam fata de mama lui vitrega cat si fata de femeia care semana cu mama lui (Kate). Face dragoste cu amandoua, insa pe Kate o iubeste mai intai urmarind-o, observand-o de la distanta cum face dragoste cu amantul ei, observandu-i reactiile, obisnuintele, dezamagirile, tinand-o apoi in brate, aratandu-i obiceiul lui capatat dupa moartea mamei lui (voyeurismul), impartasind cu ea mici franturi din viata lui. Desprinderea de ea a insemnat desprinderea de trecutul sau, dupa ce afla ca mama lui incerca din rasputeri sa se sinucida, intr-un final reusind, pentru ca tatal obosise sa se lupte cu ea.

Franturi din vieti observate pe ascuns, viata lui dansand o parada a emotiilor caruia ii era si actor si spectator.

doua melodii superbeĀ de pe coloana sonora…

Advertisements