Cand pasesti pe strazile pustii nu ti se pare ciudat ca pietricelele iti apasa talpile. Si-ti amintesti ca ai uitat sa uzi crinul rosu din geam. Iti amintesti asta impiedicandu-te. Urechile nu mai pot auzi si ochii nu mai pot vedea. Dar gandurile navalesc precum valurile. Iar pietricelele te-nteapa tot mai tare. Strazile pustii au nevoie de un pic mai multa inima. Ce zici? Facem prinsoare ca te pot ciupi de nas si tu poti rade pe o strada cu flori mov si aroma de salcam? Strazile pustii sunt precum gandurile, atunci cand te gandesti la o ea/un el si nu poti numara pietricelele pana la acea persoana, asa ca mai bine le lovesti cu varful baschetului si iti faci loc mai departe, grabit/a sa ajungi intr-un loc fara miros, fara culoare, dar care sa te tina ocupat pana la urmatoarea strada pustie din viata ta.

Advertisements