Subtil zambesc chipurilor care ascund griji si temeri. Zambesc mecanic. Desfacandu-mi inima si primindu-le privirea.

Subtil degetele amortite ating caldura care picura pe ele.

Pasesc pe urma altor pasi si colorez carti care au deja contururile desenate. E greu sa aleg culorile. Prefer sa le las alb-negru. Prefer sa nu dau viata unui lucru pe care apoi sa nu-l mai iubeasca nimeni. Si sa fie uitat. Nu-mi voi uita niciodata caietele mele pe care desenam si scriam dialoguri cand eram in scoala primara. Am scris asa zeci de povesti.

Apune. Apune si el subtil. Soarele pofitcios, ca un vampir in cautare de oglinda.

In camera e semi-intuneric si e cumplit de gol, de liniste. Momente pe care le aud furisandu-se pe geam, catre indepartarea lacului. Momente pe care nici nu le-am iubit, sau poate de care m-am agatat cu disperare de copil.

Maine dimineata plecam.

Plecam acasa la mine, intr-un cuib pazit de doua turturele. Lea si iubitul ei fara nume care are grija de ea o hraneste si se agita cand este in cuib. De fapt nu e chiar un iubit. E ceva mai mult. Nedefinit. Nu stiu daca va mai sta langa ea multi ani, nu am citit nicaieri ca turturelele au perechi pe viata. Dar se pare ca nu isi pot concepe alt loc pe care sa-l numeasca “acasa” decat in castanul de la geamul casutei mele dragi.

Vine Pastele si ar trebui sa aduca un licar de lumina macar in suflete, pentru cei ce sunt gata sa il primeasca. Privesc cerul si stiu ca in viata mea lumineaza ceva de mult. Si liniste sufleteasca am dobandit….In sfarsit.

Pentru liniste….

Massive Attack – Black Milk

Advertisements