Ma indragostesc de miscarea din interior, atata vreme cat eu imi pastrez raceala aparenta…in fata ochilor devoratori. Ma indragostesc din ce in ce mai mult de bobocii cu roua pe care mi-e teama sa-i ating. Asa ca-i sarut, cu pasiune. Sau cu foame. Foame existentiala de viata. De nastere. Nasterea de emotii. Nasterea de pasi ce deseneaza avortul unei placeri intru atingere.

Ma indraostesc de panzele colorate in momente de teama. Atunci cand ma zvarcolesc in interior si ma scufund intre sani, acolo unde iti tii tu mana adesea, cand dormi. Privesc cu fascinatie ritmicitatea unui dans in doi. Privesc cu batai rapide de inima imprumutul de suflet suferit de cateva luni. Cand vrei sa ti-l dau inapoi? Imi exorcizezi temerile si palpiatiile din interiorul cordului sangeriu. Si sunt si in afara scenariului, cat si personaj pe foi de hartie scrise in graba. Am senzatia ca ezoterismul emotiilor dintre noi ne poate tansforma in vis.

Ti-as cuprinde trupul in interior si te-as ascunde de agitatia ce surprinde viteza unui oras pulsand orgasmatic. Mai da-mi putin din sufletul tau.

Advertisements