Zambesc cu buzele intinse si senine. Zambesc de dimineata de cand am simtit aroma florilor cu roua diafana si de cand am constientizat ca ma duc la munca abia pe la 1. De cand am baut o cafea cu Dan si ne-am bucurat de dimineata proaspata cu desfatare si cu pofta, ca si cand ar fi fost o dimineata de sambata.

Azi m-am trezit cu fata ingropata in ceafa iubtului meu…il strangeam in brate atat de strans. Nu pot dormi fara bratele lui si i le-as picta intr-o zi, doar pentru linistea pe care mi-o confera atunci cand ma cuprind.

Azi ne-am plimbat pe Daciei si pe Magheru, razand sugubeti ca niste copilandri. Mi-a dat o lectie importanta pe care nu sunt gata sa o absorb in totalitate. M-am ascuns in coconul meu in care ma simt in siguranta. M-am ascuns fara suflare. Si nu vreau afara.

Sunt tacuta cu strainii. Mi-am dat seama de asta si aseara la festival si azi dimineata la SNSPA. Sunt speriata, emotiva, ma blochez si nu stiu cum sa reactionez. Nu stiu ce sa spun, tot ce as spune mi se pare pe dinafara contextului.

M-a impresionat The Blue Monkey, o poveste de dragoste din lumea decadenta a Berlinului anului 1929. As fi vrut sa il aud pe Gorzo vorbind despre film.

Am vazut-o iar pe doamna misterioasa care poarta sal si isi ascunde chipul, lasandu-si ochii la vedere. I-am zambit si ea mi-a oferit o coala alba. Goala. As fi vrut sa-i scriu acolo “Raspunde-mi la zambet!”.

Maine ma duc iar la festival.

Maine voi vrea sa beau un frappe. Ca in zilele in care imi puneam acuarela pe piele si apoi o lasam sa crape de la soare.

As fi vrut sa o iau de la capat cu alte alegeri. As fi vrut sa scriu si sa vin aici mult mai devreme. Dar acum nu pot decat sa ma bucur de sorbituri mici si de usitze minuscule in case imense, intocmai ca in casa iepurelui din Alice in Wonderland.

Ma duc sa dansez acum.

Advertisements