Parul imi era prins intr-un prosop pufos si mare. Il strangea si ii absorbea nuanta aramie de la suprafata. Am baut atunci ultimul meu pahar de lapte cu miere de salcam. Ultima data cand am avut urme laptoase si dulci pe buza superioara. A fost si ultimul suspin implamantat in pieptul protector al tatalui meu.

 

Eram doi pe o plaja pustie, era frig si il tot rugam sa ma ia in brate. Vin rosu si sec, asa cum imi place mie. Vinul rosu il mai bem din cand in cand atunci cand facem baie impreuna. Imi mai revin imaginile de atunci, imi e sete sa las urme in nisipul umed si sa imi miroasa parul a mare. Atunci a fost ultima data cand am perceput marea ca pe o o poezie. Si cred ca atunci a fost si ultima data cand am mers la mare.

 

Imi placea sa ma joc de-a ascunselea…imi placea sa fiu gasita, spre deosebire de ceilalti…Am incetat sa joc hipnoza valurilor ezoterice pe plan fizic. Dar mi-am pastrat inocenta cu care vad prin matase si printre genele negre. M-a gasit o porumbita ieri, in timp ce stateam incruntata. Am incercat sa ma ascund de ea, doar ca sa gangureasca si sa isi atinteasca ochiul perlat asupra ochiului meu fascinat, ascuns dupa parul inchis la culoare, care si-a pierdut aramiul. A fost poate ultima data cand m-am ascuns.

Advertisements