Se misca bratul drept, in timp ce stangul s-a uscat si a fost purtat in cioc de catre un soim. S-a uscat miscarea si a fost inghitita de umbrele soldurilor. S-au uscat cuvintele pe buze si acum ramane doar parfumul lor de vanilie. S-au uscat amintirile si le-am pus in cutii separate, le-am invelit in hartie colorata, le-am legat cu un snur visiniu cu canafiori ireali. Nu s-au uscat chipurile imprimate in inima mea. Sau incercarea mea absoluta de a lipi elementele din viata mea care sunt despartite de spatiu, timp sau de vise. Se usuca vesnicele calatorii cu trenul, vesnicele urari de ramas-bun, vesnicele dureri din piept. Nu pot fi trista si nici macar nu mai simt bucurie. E un sentiment placid dar rece care-mi acopera emotia, odata taiata in carne vie. Se usuca planurile oare? Mi-am agatat o oglinda in peretele scorojit de unghiile-mi mici. Si am privit in spatele meu. Aripile-mi nu mi-au murit cand mi-a murit caderea in golurile create in incercarile mele de a aduce impreuna oamenii fara de care nu pot trai. Aripile doar se usuca, cioturile ies acum in evidenta, dar cresc oarecum. Hidos sau renascentin, depinde de viziune. Se usuca pasii mei plutitori…….ca un sirag de margele vechi…

Advertisements