girl.jpg

Cateodata clipele, astfel unor fluturasi multicolori, imi tzes margele in jurul gatului vulnerabil si imi sufoca pieptul atat de ingust si slab, incat as putea sa expir tot aerul pe care il am in plamani in doar cateva secunde. Ma fura momentele si ma tin prizoniera a unei perioade din timp, precum o fotografie pe care nu o poti uita niciodata.

O sambata perfecta si o duminica in care simpla mentionare a clipelor din padurea Baneasa, a Perlutei (unul din lupii de la Zoo), a linistei din plimbarea atat de lunga si care ne-a apropiat inca si mai mult, a fost de ajuns ca sa sufoce teama si lacrimile de noaptea tarziu.

Simt parfumul cu flori de alba-ca-zapada pe gatu-mi atat de supus sufocarii prolifice. Si il asociez cu acea parte din interiorul meu care se naste iar si iar intr-un avort sentimental care imi intoarce pielea pe dos si scoate la suprafata inima…pulsand de viata.

Simt mai bine sarutul picaturilor de ploaie si fac dragoste cu razele de fiecare data cand imi mangaie parul dimineata devreme.

Ma fura timpul in toate etapele sale si eu ma pot regasi doar rasfoind albumul interior, atingand petale de lalele rosii sau privind in ochii iubitului meu…si dorindu-mi poate sa trecem in etapa urmatoare. Nu vreau asta din motivele citadine si rasfoite anterior, ci o vreau din inima.

Timpul trece, clipele raman.

Advertisements