arome noi

Miroase a flori si a mar copt, Nina Ricci. Miroase a soare. Desi nu simt asta. Ca si cand navalesc toate intr-un tablou pe care vreau sa-l tin departe de ochii celorlalti.

Miroase a zarva emotiilor si ciripitul impulsurilor pictate si camuflate sub piele. Acoperita de piele, nimeni nu patrunde intre venele-mi poetice carora le place sa fie mangaiate si sarutate. Zonele cele mai sensibile la sarutari si la atingeri.

Miroase a clipe presate printre foi de jurnal. Tin minte ca eu puneam flori de salcam printre paginile presarate cu versuri. Nu am scris poezii prea mult. Am preferat sa las gandurile neslefuite, asa cum imi veneau in anumite momente. Diminetile de exemplu. Niciodata cand eram indragostita.

Miroase a o primavara pe care mi-e teama ca o pierd sufleteste. Ca nu o voi observa. Cum ajung la birou la 9 fara ceva dimineata si plec dupa ora 18 pierd zilele ca un sirag de perle albe. Imi plac perlele albe. Dar nu am avut niciodata, asa cum simt acum amareala ideii ca nu pot avea stralucirea unei zile.

Mi-am ingropat nasul in incheietura parfumata cu Nina Ricci si am incercat sa uit. Dar nu am reusit.Imi pot aminti dragostea si zambesc. Chiar daca nu vede nimeni.