nue.jpg

Isi dezveli umarul si lasa lumina sa ii mangaie pielea. Pielea palida era mangaiata de roua. Atinse cu degetele marginea patului desfacut, atinse pieptul ranit, atinse panza insangerata pe care si-a pictat emotiile si pasiunile. Pasi repede spre geam si se lipi de el. Goala. Ar fi vrut sa se dizolve si sa rupa toate scrisorile. Ar fi vrut sa auda soaptele lor doar, sa le simta mirosul, ascuns sub plicul vanilat. Sa le simta aroma degetelor care s-au odihnit acolo, asa cum se odihneau adesea pe clavicula ei. Tremurul noptii i-a adus goliciunea diminetii. Mereu isi sacrifica inima pentru un moment de posesiune iluzorie. Ce ar spune daca s-ar urca chiar acum in primul tren catre Paris? Ar uri-o? Sau i-ar inhala saruturile cu aceeasi aviditate cu care o iubea o data pe luna? Nu ar avea ce pierde in jocul asta de-a soarecele si pisica. Nu s-ar pierde de ea, pentru ca ea nu-si apartine decat in plan fizic. Nu s-ar pierde de viata de aici, pentru ca si-a imprimat imaginea si sangele luptei interioare pe fiecare geam pe care aparea curcubeul…dupa obisnuita ploaie de dupa-amiaza. Si daca ar goni-o…s-ar regasi in fuga si in momentul carnal in care i-ar rosti adevarul. Zambi, isi atinse buzele strivite, trandafirii si umede. Si asculta. Asculta notele pianului si cantecul de lebada cantat de ea. Asculta nemiscarea si simtea sangele clocotindu-i in vene. Goala dar atat de plina de el.

Advertisements