blue_ribbon_sea_shell_by_crimsom.jpg

blank.pngPasi, zgomote de pasi, soapte si sclipirea razelor pe fereastra cat paretele. E goala si rece. Dimineata ei. E plina de…vise si de pulsul accelerat care nu i-a permis niciodata sa stea linistita si sa se bucure de particulele elementare ale pasiunii. Infasurata intr-un shal mov, zeci de fotografii i reconstituiau chipul inexistent in plan fizic. Un French Vanilla parcurgandu-i drumul ingust al gatului, pagini rupte din jurnale vechi si note de pian. O lume in care s-a pierdut si s-a regasit intr-o dimineata de februarie. Privind ratele salbatice din parcul Circului si jocul lor inofensiv, se lasa protejata de clipe perfecte alaturi de oamenii in interiorul carora isi lasa bucati de soare, bucati de suflet, bucati de inima si vise. Intorcandu-se mereu cu chipul la aceleasi albume alb-negru, era una cu ele. Un apartament nemobilat ce miroase a piersici. Un aparat foto pe care si-l cara permanent pe umarul firav. Cartile inviau spatiul gol. Ochi negri scrtutand nemurirea, sau doar privind norii vanilati. Sau poate doar facand parte din aripile purpurii ale vremii. O iluzie a clipei, o fuga sau incapatanarea de a te tine prins de prezent. Ticaitul ceasului pe care l-am aruncat imi suna permanent in ganduri. L-am pierdut odata cu noua viata. Ne pierdem odata cu amprentele pe care le lasam. Ea se pierde odata cu deciziile de a ramane acolo. Simte nevoia sa picteze mai mult din ea, insa iubeste goliciunea pasilor in acea casa. Ar vrea cateodata sa vada mai putin din curcubeul unei dimineti. Ar vrea ca de fiecare data cand se indreapta catre vesnica statie de tramvai sa simta aceleasi gadilaturi in talpi, indemnul de a zbura. Am visat azi noapte ca plutesc.

Advertisements