alice_by_riobranden.jpg

Ma dor picioarele si simt nisipul. Nisipul amintirii.

Ma dor pleoapele din nou, ma abtin sa nu plang. Sa plang cu voi.

Sa ma pierd printre raze si sa nu las nici un aparat foto sa-mi surprinda emotiile pe chipul impietrit.

Sa nu imi mai iau ramas-bun si sa nu mi se mai usuce buzele incercand sa opresc timpul.

Sa pot schimba o lume schimbandu-i mai intai culoarea.

Sa ma impiedic de siretul rosu si sa adun de pe jos pietricele colorate.

Ce as vrea in acest moment?

Sa apas pe clanta si sa intru in gradina fermecata si sa cred ca ceea ce traiesc este real.

Chiar as vrea sa ma pierd si sa ma regasesc, sa imi pulseze venele pana la explozia virtuala a pasiunii intr-un aer lipsit de gravitatie. Chiar as vrea sa invat a nu-mi fi teama sa ma joc sau sa-i vorbesc pisicii din Ceshire. Sa vad mesajele de pe drum, sa citesc semnele si sa ajung sa joc crochet cu usurinta cu care citesc poezia.

Mai vreau..mi-e pofta…

Advertisements