ghem.jpg

Cand da muguri, el va veni si-i va adulmeca mirosul. Va sti ca peste un timp se va reintoarce in acelasi loc si-i v-a mangaia petalele. Si cand acestea vor cadea, el va muri, stiind totusi ca va renaste din acelasi cocon care-l va readuce in punctul de unde a plecat. Pentru ca nu si-a terminat calatoria, nu s-a saturat intr-o singura zi de drogul gradinii. Totusi a avut semne pe tot drumul ca va muri, sau ca o va regasi. S-a impiedecat de stralucirea razelor de soare care-i ardeau varfurile aripilor. Si totusi nu a tinut cont. A simtit frigul in aerul inspirat si in lacrimile ce-i curgeau involuntar. A simtit vrajile cu coltul ochilor aproape inchisi, voluntar evitand sa priveasca adevarul in viata. Percepea lumea ca pe o oglinda. Tot ce facea i se intorcea in viata cumva. Cateodata visa. Alteori isi uita visele adevarate. Dar mereu se intorcea la acelasi mugur verde. Niciodata nu il vedea cum se deschide. El ii dorea doar polenul. Dar dorea sa i perceapa si miscarea. Instinctul il ghida dar nu-i dadea atentie, ii anihila usoara gadilare a inimii. De ce sa nu-i dea atentie instinctului daca venea din el?La sfarsitul zilei “trebuie” piere mereu si esti nevoit sa iti urmezi instinctul fie sa ramai pe loc. Si cum sa se conecteze cu energia decat facand greseli? Greseli de care ii era teama, dar care l-ar ajuta sa recunoasca semnele. Si daca va cadea il va durea dar va sti sa supravietuiasca, pentru ca nu putea uita mugurul. Cine era el? un viu mort sau un mort viu? Stia ca nu-si va putea ucide copilul interior. Si singura intrebare pe care continua sa si-o puna obsesiv era “Am iubit destul?”. A iubi destul nu insemna pentru el un sacrificiu al propriei vieti. Multi inceteaza sa se mai intrebe unde sunt in acel punct al vietii lor. Altii cauta fericirea imediata si prospera. Mugurul ramane insa acolo. Nimeni nu il poate vedea inflorind decat daca are rabdarea necesara de a sta langa el si a se bucura de raze, de picaturi de ploaie si de multe rasarituri.

Advertisements