chinese.jpg

Ma astept sa-mi infrang temerile. Nu ma astept sa le fac sa dispara. Ma astept sa nu ma inchid singura in colivii imaginare si sa nu ma iau la duel cu emotiile si cu o sensibilitate exacerbata a inimii. Ma astept sa pot trece mai usor peste unele clipe in care simt ca nu mai am chef de nimic si imi vine pur si simplu sa stau ghemuita in pat si sa citesc toata ziulica lunga. Ma astept sa am mai multa energie si sa pot zambi asa cum o faceam candva. Ma astept sa nu ma doara atat de mult despartirile temporare si sa nu urasc atat de tare trenurile. Ma astept sa evoluez si sa ies in curand din peisajul pe care acum trebuie sa-l accept ca scara de dezvoltare. Ma astept sa am mai multa incredere in mine. Sa invat sa spun “la naiba cu toti cei care se ascund in spatele mastilor si nu-si vad cioburile din chipuri”. Ma astept sa se schimbe monotonia si sa nu mai am aer dar sa fiu fericita si plina de culoare. Ma astept sa nu mai plang, dar nici sa-mi tin lacrimile in piept. Ma astept sa existe timp…sa existe mult timp si sa nu mai intru in panica ori de cate ori trec clipele fara sa apuc sa le gust cu adevarat. Ma astept sa ma indragostesc de zilele de luni si sa nu ma mai agat cu atata disperare de cele de weekend. Ma astept sa pot si sa nu ma doara. Ma astept sa pot mai mult decat ma astept si sa doara. Fara chef, fara energie, doar cu polen de iubire pe aripi. As vrea sa imi tai parul lung, as vrea sa pot sa vad in asta scaparea.

Advertisements