sometimes_i_wanna_fly_by_electroncloud.jpg

E ceata prea deasa. Toata ziua am avut senzatia ca visez ceva si nu ma trezesc din vis, din amorteala. O zi frumoasa si fara aer tocmai trece. Zi libera de la munca, zi petrecuta alaturi de iubirea mea, doua drumuri la spital, ingrijorare si amertume. Senzatii sufocante ca am pierdut ceva pe drumul catre casa…pe mine, pe noi. Privind oamenii pe strada, i-am perceput ca niste fantome goale de ele insele. Nu mai simt gustul dulce.Nu mai simt pulsatiile emotiilor, sunt in mod ciudat plina de pace si de liniste. Bambusul de birou si-a indreptat frunzele catre mine. El ma vede? Dimineata cand ii pun apa si cand fac cafeaua, si cand citesc ultimele stiri din Le Monde ma rostogolesc in miscari automate de balet. Imi aduc aminte ca nu am crezut niciodata in papusile prinse cu sfori de la teatru, nu am crezut in vocile lor false. Ce veneau din spatele scenei. Ma intrebam atunci de ce le-au furat ei viata. E ceata. Si realizez lipsa mea de energie, lipsa de viata din oglinda sparta a viselor mele. Ma plictisesc pe parcurs. Nu am rabdare sa termin nimic, nu am rabdare sa stau prea mult intr-un loc. Fluturele mort nu invie niciodata pentru mine. Nu ma astept sa traiesc o viata intreaga arzandu-i lui aripile cartonate. Ma lupt cu mine pentru mai multa culoare.

Advertisements