don__t_you_worry_by_2paperdreams.jpg

Mi-a prins bine “aerul” din Institutul Francez….vestea ca de luni “patrund” ca o soapta intr-o noua etapa a vietii mele si toate se aseaza asa cum le-am planuit eu. Mi-a prins bine rasfoirea cartilor, pe care le-am purtat in brate prin salile fara de sfarsit, intocmai unui copil cu jucaria preferata. Mi-a prins bine “escapada” in Carturesti si faptul ca am gasit “Maestrul si Margareta” a lui Bulgakov…discutia cu un necunoscut despre Rushdie si Orhan Pamuk, despre motivele pentru care imi place mie Nabokov. Plimbarea pana acasa. Pizza fierbinte si gustul sarutarilor.

Am nevoie de iesiri din cotidian, desi mie imi place monotonia clipelor. Imi aduce siguranta prezntului si bucuria intensitatii la nivele tot mai ridicate. Insa, simt nevoia sa permit schimbarilor sa patrunda in viata mea, fara sa analizez dinainte daca fac fata sau nu, daca sunt gata sau nu. Sa alerg desculta prin iarba cu roua a clipelor vii si pictate parca de un Cezanne. Cel putin asa as vrea eu sa fie pictate. Miscarea in nemiscare, culoare in non-culoare, clipa palpabila a unei realitati imediate. M-as simti mai in siguranta intr-un tablou de Cezanne, decat in flexibilitatea lui Matisse, dar as iubi mai mult expresivitatea lui Edvard Munch.

Nu am realizat pana ieri ca e primavara. Pentru ca imi inghetasem pofta in cutii sigilate in ganduri. Pentru ca ma oprisem. Din zbor, desi nu ma consider o pasare calatoare. Din urcat, desi mi-e teama de inaltimi.  Din visat, desi nu sunt un croitor de vise.

Primavara e undeva in interior. Omul Foarfeca exista…Decupeaza automatismele din interiorul inimii mele. In cicluri logice, ma preschimb intr-un “carusel” de emotii si nuante de iubire.

Advertisements