a_flower_reflection_by_hitomii.jpg

Astazi ma pierdeam in stelutele fulgilor de nea, cu nasul lipit de geam si cu o cana mare de ciocolata calda in mainile-mi mici. Mi-a adus „Hoops” un bambus mic si dragalas pe birou, printre dosare, caiete, post-it-uri si jucarii. Mi-a cantat the „It’s Friday song” si mi-am amintit de ce resimt amorteala degetelor atat de dulceag. E ca o miere zaharisita curgandu-mi prin vene. Ca o stare ce urmeaza unei furtune. Inima mi s-a oprit o secunda pentru a bate cu putere pe urma. Mi-a alunecat stiloul pe carnetel. Cu un zambet care a zburat de pe buze ca sa imi gadile gandurile, am incredere ca va trece. Totul trece. Inafara de dragoste. Acum, inaintea atator intalniri pe ziua de azi, imi permit un moment de nemiscare. Un moment in care sa cuprind cristalizarea secundelor de iarna si sa le topesc in gand. De cate ori ne oprim si existam prin noi??

Advertisements