fog_by_frida_vl.jpg

Atunci cand ceata de afara ne acopera pleoapele, sa privim inauntru si sa ne intelegem picaturile sarate pe care nu le aratam lumii; ajungand astfel sa le uitam si noi. Am uitat gustul de cafea amara de dimineata doar pentru a o savura din nou maine. Am uitat de ce am facut unele alegeri; poate pentru a nu dezamagi pe cineva, sau poate din teama de a nu ma dezamagi pe mine. Ce uit, asez intr-o cutiuta de catifea.  Uitand de mine, poate ma voi regasi in vreo scoica pierduta pe mal. Incerc cu fiecare zi ce trece sa-mi distorsionez emotiile si sa nu-mi mai fie frica. Si astfel imi intind degetele lungi catre pulsatiile din fiecare zambet si fiecare „te iubesc”. Imi asez lacrimile pe frunze colorate cu tempera si las sa curga culoarea pe picioarele-mi inghetate. O sa pictez intr-o zi cuvintele ce insotesc credintele si o sa stiu sa le urmez si altfel decat o fac acum. O sa stau noaptea sa numar perlele negre si o sa le presar pe un drum stiut numai de noi. S-a lasat ceata iar eu, speriata de nevazut si de oribirea existentiala, m-am ascuns cu totul. M-am ascuns in scenarii si in pagini indoite de carti, in oja presarata pe cioatele aripilor transparente…prin care trec fulgii, prin care trece vantul, prin care trece raceala zilei de azi. Ma voi ascunde de ochii tai care arunca spre mine o incredere pe care simt ca nu o merit, pentru ca ma imaginezi intr-unul din rolurile pe care mi le-am asumat de dragul tau. Ma voi ascunde de ceaiul verde al zorilor. Am nevoie de soare acum…

Advertisements