good_night_by_sulejman.jpg

Cand inchid o carte, cand se termina o piesa de teatru, cand imi iau ramas-bun…nu ma gandesc decat la un „a urma”. Asa cum, la trecerea dintre ani, nu am fost in stare sa spun „Un an nou mai bun”, pentru ca nu l-am considerat finalizat pe cel anterior.

Am ramas un copil care nu se poate desprinde de clipe si le saruta pe fiecare in speranta ca asta le va tine pentru totdeauna aproape. Nu ma pot decide ce pasi sa fac in zapada imaculata, pentru ca nu sunt sigura niciodata in ce directie sa o iau. Din cauza asta mi-am ales un erou, care sa ma tina de mana si sa ma salveze de mine insami. I-am spus lui Dan ca nu as fi putut face fata drumului fara el. De fapt, in el imi regasesc nu numai salvarea si aerul, ci si viitorul.

Nu mi-am luat adio de la trecut pentru ca evenimentele pe care le-am lasat in urma mi-au indreptat pasii aici. Le sunt cumva recunoscatoare chiar si palmelor grele care m-au doborat candva.

Acum ma trezesc dimineata cu inima palpitandu-mi de iubire si speranta. Insa simt ca am imbatranit. Poate pentru ca mi-am pierdut culorile de pe marginile aripilor. Sau pentru ca mi-am innecat pulsatiile viselor in albeata norilor de iarna.

 

Advertisements