Astazi am lasat fulgii sa-mi mangaie obrajii, dupa o noapte nedormita ca o pagina rupta din romanul de pe noptiera. As fi vrut sa ma ascund in tine si sa-mi fie cald, sa uit de ce-i in jur si sa ma las sorbita.  Sa ma joc de-a „noi”. Si te prind de deget usurel. Voi merge cu tine sa fotografiem o lume intreaga. Vom scrie scenarii impreuna. Si vom gati. Daca nu-ti sunt de ajuns tacuta, iubindu-te solemn, voi transforma pasiunea in zgomot si clinchete cristaline. Si daca ti se pare ca nu-ti rostesc tie cuvintele care ma apasa cel mai mult, iti voi scrie scrisori lungi si le voi pecetlui cu ceara lumanarilor parfumate de pe masuta de argint. Daca vrei sa urlu, o voi face. Imi voi urla pustiul. Si voi fi mai energica dupa ce-mi soarbe munca orice urma de vlaga. Dar nu voi uita de unde am plecat, nu voi uita sa fiu pentru parintii mei totul. Iti aduci aminte cand imi spuneai ca nu-ti ofer aer si pace? Ca sunt precum un zbucium si arunc cu emotiile intense spre tine? Azi voi pleca mai devreme de la munca si ma voi lasa cuprinsa de fulgii de zapada ce tocmai incep sa se astearna din nou. Ii voi lasa sa-mi inghete un zambet, o emotie, o lacrima, un vis, o imagine, o clipa, un pas, un cuvant. Si atunci voi fi fericita pentru ca, intocmai lui Grenouille („Parfumul”) voi conserva fluiditatea si etericul pe care le vrei de la mine.

Advertisements