bubu1.jpg

 Se incheie mica escapada cocheta, departe de infricosatorul oras pe care-l iubesc cu pasiune secreta. Am trait emotiile cele mai intense din ultima vreme…am trait o fericire mai pura decat credeam a sti sa cunosc. Nu imi place sa-mi iau ramas-bun…Nu am facut asta niciodata, nici la moartea prietenei mele cele mai bune. Prefer sa inchid ochii si sa imi simt sufletul rupt in doua prin trenuri si gari straine. Las in urma mea firimituri de viata si adulmec mai departe raze de soare sau picaturi de ploaie, ca-n noaptea de Anul Nou. Ma dor obrajii si stiu ca am bataturi invizibile pe pleoape. Imi amintesc 1 ianuare a anului ce tocmai s-a incheiat…era soare si eu eram fericita in bratele iubitului meu. Inca sunt. Am amutit…am asurzit….nu mai pot simti decat un frig care nu-mi mai da pace. Poate din cauza unui gol care imi ironizeaza iubirea si care mi-a adus teama in loc de libertate.Imi doresc sa pot acoperi cu un sarut stragatele, sa pot sorbi lacrimile, sa pot alina golul.Ce-mi pot dori acum? Un pic mai mult….aripi libere si…putere. Si imi doresc sa pot cuprinde cu cele doua brate mici trei oameni si cu ei, sa curpind lumea. Ramas-bun “acasa”….Ma intorc la noua mea casa pe care voi invata a o iubi.

Advertisements