lara.jpg

A colorat. I-a colorat parul cu degetele-i tremurande. I-a colorat buzele cu muscaturi dulci, insetate de viata. I-a colorat moartea cu viata si nemiscarea cu emotii. Mangaind paginile goale, mangaia inima. Crezi? O da…cred.Cu zambetul tau ai scris pe piele mii de scrisori ce se vor pierde la prima ploaie. Un zambet un pic trist. Acum nu mai e asa. Nu? Acum e pictat. E colorat. Iti canta pleoapele un cantec la pian si tu incerci sa canti cu ele. Si ma absorbi in privirea-ti iubitoare mereu si mereu.

Acum e rece. Mi-au inghetat degetele-mi mici ale picioarelor. Tu dormi iar eu ma gandesc la noi toti. La ce am vorbit azi in timp ce eu incercam sa ma ascund printre ursuletii de plus. Ma gandesc la pagini rupte si la cioburi, la inceput si unde am ajuns. Fara sa trag o linie. Doar un fluviu de imagini si sunete si emotiile create de ele.

E ca un film mut. De fiecare data cand spun “te iubesc” o spun cu tot cu aceste cutii muzicale, cu amintirile, cu imaginile, cu melodiile, cu scrisorile, cuvintele, imprejurarile si bataile de inima. De fiecare data cand pasesc o fac cu trupul si cu sufletul deodata. Neputand sa le despart imi ghidez alegerile vietii in functie de amandoua si niciodata de una separat.

O melodie aruncata intr-un colt al casei. Se aude vocea trista a lui Demis Roussos. Se aude cantecul departe si aproape ca un val nemuritor.

Nu pot avea grija de flori pentru ca ele mor.

Nu pot avea grija sa nu ma ranesc pe drum pentru ca sunt mai mult atenta la ceea ce simt in timp ce merg decat la drumul in sine. Suna egoist nu-i asa?

Sa scrii…sa imi scrii pe trup cuvinte multe si sa mi le canti la ureche in soapta in timp ce eu plang de dor. Durere surda, durere fara eclipsa.

Ne exprimam prin caldura si expiram viata prin aburul ce ne iese pe buze in timp ce vorbim atunci cand e frig. eteric si totodata parte a fiintei si a neantului ce ne cuprinde iminent.

Zile ce trec precum filmul pe care-l schimbi la aparatul foto. Film ce se ruleaza neatent si se pastreaza pentru a fi developat. Sepia chipurilor mai intai intunecate, apoi rosii, apoi…doar chipuri.

Maine e ultima zi din an. Si prima zi a vietii mele atingand timid cu talpile un drum mai bun. Tu vei fi acolo tinandu-ma de mana. Si maine ma vei iubi mereu mai mult decat azi. Ma voi indragosti si mai mult de tine pe zi ce trece.

E ca un secret. Soptesti. Visezi. Apunem ca sa rasarim. Si rasarim ca sa cuprindem in interior tot ce poate incapea intr-o inima de copil.

Adio cutie muzicala..te voi redeschide in fiecare zi si totodata de voi inchide de-a pururea in spatele pleoapelor mele.

Advertisements