Hoinarind cu talpile goale pe covorul ros si ruginiu al zilelor scurse, imi tzes cuvinte si imagini in functie de emotii. Momentele fericite se impletesc cu auriul lacrimilor ce imi curg cateodata pe buze.
Se apropie sarbatorile..nu stiu daca le astept cu nerabdare sau nu..pentru ca stiu cu siguranta ca le voi simti cu o intensitate care ma va rani atunci cand se vor sfarsi.
Noi inceputuri, noi orizonturi, mi-e inima slaba sau mai puternica dupa aceste vartejuri dulci-amare? Daca as analiza prea mult limitarea si m-as prinde in propriile mele ate transparente, precum abatele din “Marchizul de Sade”, poate ca as simti si raceala pamantului de sub talpi.
Simt ca plutesc zilele astea…si mai ales, simt ca nu exista o cale de a ajunge la emotiile mele alta decat insasi emotiile. Prefer sa port permanent umbrela matasoasa a cortinei ce ma tine departe de masti si de ascutisul cuvintelor.
Prefer sa iubesc si atat. Restul uit..

Advertisements