In anumite clipe imi privesc trupul alaturi de cel al iubirii mele, dimineata inainte sa se trezeasca. Ii observ mainile tinandu-ma protectoare. Ii observ zambetul usor de pe buze in timp ce-mi respira parfumul parului de pe perna. Ii observ picioarele incolacite printre ale mele.

Ce e amuzant e ca nu am crezut in nici o clipa ca imi va fi greu. Cumva i-am decupat intreaga fiinta si am atasat-o in inima mea, pentru totdeauna, simtind de la bun inceput ca a plonja in inima lui e ceva ce fac natural.

Sunt aproape doi ani de cand ne impartim visele, iubirea…cu pasiune, cu ritmicitate, cu liniste cateodata, cu persistenta, cu bucuria pasilor pe care ii facem impreuna. Atatea clipe au trecut, clipe ce ne-au modelat atat de frumos, clipe care au cernut peste noi glazura dulce. Ne-am gasit intr-un mod ciudat si am alergat unul la altul des, desi distanta ma ucidea adesea. Pentru mine, a renuntat la multe, si-a modelat inima, a trecut peste temeri ce aveau legatura cu evenimente marcante din viata lui, a fost acolo stalpul meu de rezistenta.Si inca este.

Am gasit unul in altul evadare si completare in acelasi timp.Pentru ca, desi diferiti ca temperament, avem aceeasi inima, aceleasi vise.

Suntem “cei patru ursi fericiti”… daca e sa definesc cele mai importante persoane din viata mea, fara care nu as putea trai.

Nu ma vad in alt punct al vietii mele acum. Nu ma vad decat aici.

Advertisements