Mi se umfla ochii din cauza viselor, intocmai panzelor unei corabii care pluteste pe o apa intinsa.

 Mi se umfla ochii din cauza lacrimilor…lacrimi mari si fierbinti ce asteapta o alinare. Alinarea vine prea tarziu mereu.

Mi se umfla inima de iubire, taie orizontul credintelor si recucereste gandurile care ma ridica, ma sprijina, ma imping catre mai mult. Mereu mai mult.

Mi se umfla buzele de la saratura lacrimilor, sau poate a apei Marii Negre, pe care nu am mai gustat-o de cand nu am mai gustat ideea de “impreuna” in adevaratul sens al cuvantului. Stii mama, tu esti pentru mine imaginea marii. A-mi pierde pasii pe plaja e ca o profanare a unei imagini create cu pasteluri inexistente pe aceasta lume, ce si-a pierdut tarmul, si-a pierdut nisipul pur, si-a pierdut bucuria de a asculta zbuciumul valurilor din melcii mari. Acum melcii mari sunt vanduti la colt de strada si plajele private nu mai au nimic din aerul boem de dinainte.

Mi se umfla pieptul de cat de des respir acum. De cat de profund simt aerul, de cat de mult vreau sa cuprind fiecare pulsatie, sa mangai fiecare clipa, sa sarut fiecare bataie de gene, grele si iubitoare.

Mi se umfla ochii de dor.

Advertisements