coffee_for_mister_klimt_by_floriandra.jpg

Decupez cartonase.

Cu ipostaze ce imi apartin, cu emotii ce ma caracterizeaza ca raspuns la anumiti stimuli, cu limitele in care imi place sa ma inchid, din temerile legate de siguranta.

Decupez stari si motive sa zambesc.

Stii….cateodata suntem ceea ce creem si avem o realitate pe care o “construim” pe colajul din urma pasilor nostri nesiguri.

Azi am mancact stele, mi-am permis sa pasesc desculta pe chipul pictat cu degetele-mi tremurand de emotie. Nu trebuie sa-mi intelegi motivatiile, credintele, iubirile si gandurile-mi oscilante. Nu trebuie sa-mi cunosti fantomele. Trebuie doar sa ma iubesti. Am cazut de pe scaunul pe care mi-l asezasem cu gratie in fata pianului inexistent. Azi am mancat stele. Ma lupt cu plastilina cuvintelor.

Decupez vise. Le pastrez intr-un colt al mintii, dar nu le tin inchise. Le pictez, le creionez, le povestesc, le traiesc, le am. Le am asupra mea, intocmai pietricelelor care poarta noroc, sau talismanelor de jad, sau scoicilor pe care le adunam cu sutele dupa fiecare vacanta la mare.

Decupez vise, mananc stele …

…si pictez realitatea. Ca sa nu-i permit sa fie creata de altii. Ca sa ma simt magicianul propriilor mele zile, ca sa simt puterea poate, sau doar ca sa nu ma mai innec cu propriile-mi lacrimi. Sunt sarate. Nu imi plac. Dar dependenta de ele imi aduce dependenta de tristete.

Nu stiu sa dansez. Dar as vrea sa invat. Nu stiu sa cant, dar as vrea sa imi auzi vocea atunci cand fac asta. Nu stiu sa innot pana la tarm, pe furtuna si valuri, dar as vrea sa fim impreuna ca sa invatam sa plutim.

Cuvinte, melodii, desene, picturi, fotografii, vise…semne.

Pasii de pe nisip nu sunt intamplatori pentru calatorul ce se pierde. Culorile semaforului nu sunt doar culori. Oamenii pe care ii intalnesc nu sunt doar cunostinte.

Sunt semne pretutindeni. Instinctul ma impinge sa le recunosc. Ce te faci cand nu vii dupa mine? Unde te vei duce atunci? As putea sa merg fara voi? Am putea fi de sine statatori?

Advertisements