happy-couple.jpg

De ce te astepti sa fii inteles de ceilalti?Poate pentru a avea acel confort psihic si emotional care sa-ti sprijine increderea in sine…Sau poate din nevoia de reafirmare…ori dintr-o nesiguranta interiorizata?

Ma aflu adesea intr-un uragan de idei, de planuri. Realizez pasii pe care trebuie si vreau sa-i urmez si realizez exact tot ce presupune acest proces. Nu mi-am dorit nicicand sa obtin ceva fara sa muncesc, fara sa acumulez cunostinte pe cont propriu. Intotdeauna mi-am dorit sa pot vorbi despre fiecare pas cu cei apropiati. Nu din nesiguranta, sau nevoie de afirmare…ci din nevoia mea instinctuala de comunicare. Cum concep eu o relatie… de prietenie, de iubire? Daca nu ar exista aceasta comunicare relatia ar fi inca de la primul pas compromisa. Astazi m-a durut un pic sa realizez ca dupa atata timp de cand am plecat de acasa, nu mai pot comunica cu parintii mei asa cum o faceam. Dupa rebeliune ca prima reactie, am incercat sa inteleg de ce se intampla acest lucru. Mi-am dat seama ca, in ciuda faptului ca pentru ei eu nu m-am schimbat, eu sunt alt om. Incerc sa tin pasul cu tot ce mi se intampla si incerc sa ma modelez secolului-lumina pe care il imbratisez si incerc sa-l depasesc in felul meu. Cand oare m-am desprins…usor precum o pana de porumbel? Mi-am prins in pioneze inima de cea a lui Dan si lumea mea s-a intrepatruns intr-atat cu a lui, incat am crescut impreuna. Doar ca nu realizasem cat. Ca si cand eu, radacina, depind de el -tulpina, si el- radacina, depinde de mine- tulpina. M-am obisnuit ca el sa imi inteleaga focul din sentimente si ganduri. Poate din slabiciunea mea de a nu exista de una singura. Imi spunea odata ca ma aseamana florii-soarelui. Acum cred cu adevarat ca are dreptate. Ma indoiesc ca singura as avea atata putere. La fel de mult cum ma indoiesc ca nu as avea, pentru ca am invatat in acest an ca am mai multa putere decat as fi crezut vreodata.

Ma obisnuisem sa ii scriu unei prietene scrisori lungi, cu toate gandurile si emotiile mele si, atunci cand ne intalneam sa nu mai contenim povestindu-ne in ce punct se afla viata noastra. Ma ajuta sa comunic si sa ma simt apropiata de un suflet drag, regasindu-ma cateodata in sentimentele ei, in dorinte si vise. Acum am reusit cu brio sa mi-o indepartez. Cred ca fac asta cu majoritatea oamenilor din viata mea.

Imi privesc mama si stiu ca daca nu ar comunica cu mine tot ce simte, ce vrea, ce viseaza  si ce i se intampla, ar fi nelinistita si, ar sfarsi intr-o tristete care nu o caracterizeaza.

Vampiri energetici sau nu, avem nevoie de oamenii carora sa le impartasim un pic din noi. Poate doar ca sa mentinem vie o legatura ca un curcubeu. Dar avem nevoie sa vorbim si cu noi, sa ne cunoastem si sa ne creionam pasii intr-o viata pe care o traim dupa propriile reguli.

Advertisements