Nu stiu daca ti-am zis vreodata, insa atunci cand ploua, imi plange inima dupa tot ce e departe de mine, dupa visele inca nenascute, dupa clipele perlate ce au ramas inchise in scoicile inimii mele. Nu imi place ploaia decat atunci cand sunt aproape. Aproape de mal, aproape de tine, aproape de eliberarea emotiilor, aproape de caldura unui moment, aproape de un zambet sau de un sarut, aproape de mine cand ma aflu in tine. Nu imi place ploaia pentru ca imi frange inima, sau mai bine, pentru ca imi aminteste ca poate fi franta. De ce o vad eu trista si nu ma regasesc in notele ei de pian?Pentru ca linistea pentru mine nu inseamna pian si intuneric. Pianul esteĀ echivalentul zbuciumului meu interior, iar intunericul nu face decat sa imi acopere timpanele de cuvinte fara forme, fara imagini echivalente. Atunci cand eram copil, ma ascundeam de ploaie in bratele celor dragi, ma ghemuiam in pat si citeam povesti, sau imi imaginam pur si simplu ca nu ploua. Teama de fragilitate m-a speriat cum nu as fi crezut cand panselutele pe care le-am ingrijit cu mainile-mi mici, au fost strivite de picurii mari si reci. Nu vreau sa ma intorc intr-o casa goala atunci cand ploua, pentru ca nu iti pot gasi blujeansii pe fotoliu, nu pot sa iti fac clatite fierbinti cu putin gem pe care sa mi le lauzi atat, nu ne putem juca precum eschimosii, nu iti simt parfumul de pe gat. Mi-am facut o ciocolata calda si incerc sa ma ghemuiesc cat mai comod la birou. Nu te vad.

Advertisements