Prima noapte petrecuta in noua mea casa…O noapte ciudata, parca bantuita, nepermitandu-mi nici sa dorm nici sa stau treaza, incercand sa ma obisnuiesc cu linistea si cu energiile, cu trupul modelat dupa patul momentan strain, incalzit de cel al lui Dan, cu tremurul suflarii dupa fiecare vis care imi infatisa acelasi lucru. A incerca sa ma modelez, in general, este ca o lupta pentru mine. Sa ma modelez unei situatii, unei decizii, unui loc, unui om. Ma simt intotdeauna straina de tot si daca prima “confruntare” cu acel “ceva” nu este brusca, violenta sau legata afectiv de mine, prefer sa ma zbat pana la sange.

Voi avea un weekend fara televizor sau laptop, inconjurata de carti, dragoste si liniste. Vreau sa incep sa scriu, vreau sa imi iau carti, sa imi personalizez locuinta si sa gatesc. Atat. Garsoniera este spatioasa, luminoasa…asta e ceea ce m-a frapat oarecum, m-a lasat fara glas. E intima. Nu ma pot obisnui cu ea inca pentru ca nu m-am asteptat sa o gasesc in felul acesta.

Simt ca este un inceput bun… de fapt, este o continuare perfecta.

Nu mai plang pe strazile incarcate de culori ale Bucurestiului. Dan a reusit sa-mi mai absoarba din sufocantele lacrimi. De fapt, el a reusit sa ma vindece. Fizic, dupa operatie, cat si sufleteste..incetul cu incetul.

Advertisements