Un gust de zmeura pe buze, in timp ce ma indreptam spre munca astazi, cu Dan de mana. Aseara am facut ordine prin apartamentul lui si am simtit asta ca un fel de ordine afectiva. Ca si cand as fi facut pentru a suta oara bagajul si m-as fi indreptat catre ceva mai bun. Ca si cand ar fi fost in puterea mea sa schimb ceva. Am facut ordine pe biroul de la munca si l-am umplut cu poze cu noi, inramate sau nu, cu jucarii si turnul Eiffel, martor al “marilor mele sperante”. Astazi Dan ma suna si mi se strange inima, nestiind daca sa isi permita sa explodeze de fericire. Ma suna sa imi spuna ca e aproape sigur faptul ca ne vom muta in noul cuibusor din Lacul Tei. In seara asta mergem si semnam contractul. Imi continui treaba alambicata pentru reprezentantii de vanzari din Elvetia, facand ordine in mod subconstient in gandurile si sentimentele mele, presarandu-le cu scortisoara dulcei nerabdari si vanilia planurilor pe care cu greu le pot tine in cutiutele catifelate. Cred ca m-am pricopsit cu teama de a-mi da drumul entuziasmului, doar pentru ca veselia mea copilareasca e obisnuita sa se manifeste precum zborul unor baloane colorate, sau efervescenta bulelor de sampanie. Am trecut prin zeci de “acase” si m-am saturat de bagaje si drumuri prin vant si ploaie. Dar am invatat sa le integrez in viata mea si sa le accept ca pe un pas catre ceva, un fel de “bildungsroman” a carui pagini sa fie scrise spre a invata ceva din ele. Facand ordine printre fluturii colorati, poate ca i-am pierdut pe unii, insa am reusit sa ii pastrez pe cei mai frumosi. Facand ordine prin gandurile mele ce acum o saptamana erau dureroase si incurcate, m-am linistit printre cuvintele unui roman japonez si m-am oglindit intr-un haiku netradus. De cate ori in viata e bine sa faci ordine si sa elimini tot ce-ti face rau? De cate ori e nevoie? Sau de cate ori simti ca e nevoie? Viata mi s-a dat peste cap acum un an si de atunci imi caut puncte de reper de care sa ma tin strans, cu degetele-mi inclestate. Toate alegerile pe care le-am facut de atunci mi-au zdruncinat verticalitatea care credeam ca-mi caracterizeaza existenta. Simt intr-una ca am nevoie sa ating din nou ordinea de dinainte, numai ca de data asta luandu-mi alte repere. 

Advertisements