Cred de cand ma stiu in magie si miracole, in taramuri fermecate si in stele, indiferent cat de copilaresc ar parea. Cred in basme si cred ca noi nu suntem constienti de tot ce suntem in stare, pentru ca ne place statutul de muritori. Ceea ce nu e tocmai rau. Doar ca muritor te poti bucura de viata si de farmecul clipelor, numai ca ne asumam prea des rolul de marionete.De cele mai multe ori imi las grijile sa-mi acopere stralucirea din privire si sa-mi aduca tristete pe buzele care adora sa zambeasca. Mi-am petrecut dimineata de sambata ghemuita la Cinema Studio, traind magia filmului “Stardust”. Nu am simtit cand a trecut timpul, de fapt nu am simtit ca am fost acolo, ghemuita, pentru ca eu traiam de fapt in interiorul povestii.Am uitat de chipuri blazate, de lipsuri, de frig, de oboseala si de limitari. Mi-am permis sa cred si sa visez dincolo de perceptia obisnuita. Tin minte ca atunci cand imi citea mama povesti nemuritoare, obisnuiam sa inchid ochii si sa fac parte din acea farama de nemurire, care nu mai parea atat de absurda si intangibila in acel moment. Stiu ca aveam senzatia ca pot face orice, atata vreme cat vreau asta si cat nu dau drumul viselor. De ce ne indepartam de aceasta credinta odata ce devenim adulti ocupati si plini de griji?De ce schimbam regulile jocului in favoarea providentei create de altii, cand am putea pur si simplu sa avem propria ambrozie, propriile lumanari cu care sa calatorim “acasa”, propria inima cu praf de stele? De ce considera unii ca numai prin simplul fapt de a fi oameni de afaceri extrem de ocupati pot atinge fericirea,ignorand cu desavarsire restul? Am in palma stransa un pic de stralucire. Am luat-o din inima si cred ca incetul cu incetul toate visele mele devin realitate cu ajutorul ei..

Advertisements