Avea nasul rosu. Ii incalzea palmele si ii acoperise privirea. Joaca de-a umbrela s-a terminat, acum infrunta aerul. De ce e asa de ciudat sa se lupte cu el? nevoia te impinge sa accepti pana si ceea ce iti face rau, deci nu ar trebui sa se impotriveasca. Si atunci de ce trupurile lor se chirceau, avortand strigate de durere? Avea nasul rosu si un avion de hartie. Visa sa fie pilot intr-o zi. Dar s-a rupt aripa stanga. Apa i-a stricat-o. Si nu a mai zburat. Avionul era intreg, visele lui insa se aflau in deriva. Cine esti tu?a intrebat el sfidator ceea ce credea ca ii impiedca pasii. Imi prinzi bocancii in spinii uscati ai trandafirilor inexistenti si ma ranesti cu propriile-mi vorbe. As vrea sa te urasc, sa ne luptam, dar nu stiu catre ce sa imi indrept furia. Atunci isi scoase fularul din lana galben. Il agata in pom. Il agata in parul lui incalcit si buclat. Il agata de vise. De cuvinte. De soapte.De timp. Cine esti tu bataie de inima, de te iubesc cu pasiune aproape de ura? Ii inghetasera mainile. Nu mai putea tine cartea sau ciocolata alba. Nu mai putea decat sa fie. Si atat. Si ce alta lupta mai apriga decat asta ar fi putut duce?

Advertisements